vineri, 31 iulie 2009

Strandul din Madaras la ora 6.10 a.m.



În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.
Psalmul 19:5-7 (Biblia Ortodoxa)

''O gura de aer curat" din partea lui Ioan Gura de Aur




"Care dintre necredinciosi n-ar socoti basm porunca numaidecît urmatoare celei de mai sus, cînd vede ca noi o calcam cu atît de mare înversunare? Dumnezeu a spus: ,,Daca îti aduci darul tau la altar, si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa acolo darul tau, înaintea altarului, si mergi mai întîi si împaca-te cu fratele tau si apoi vino si adu-ti darul tau" (Matei 5:23, 24). Noi însa ne apropiem de altare dusmanindu-ne cu altii, purtînd în sufletul nostru ura împotriva fratilor nostri. Dumnezeu Se îngrijeste atît de mult ca noi sa traim în pace unii cu altii, încît rabda sa ramîna nesavîrsita jertfa ce i-o aducem, sa întrerupem slujba catre El, numai din dorinta ce o are de a pune capat dusmaniei si urii ce o avem unii fata de altii. Iar noi tinem socoteala atît de putin de aceasta dorinta a Lui, încît pastram zile întregi dusmania, spre propria noastra paguba...
Pe fata purtam obrazarul împacarii, dar în launtrul sufletului nostru tinem cea mai neîmpacata ura. Ne dam buna ziua unii altora atunci cînd ne ducem la biserica, dar de obicei "buna ziua" o spunem numai cu buzele. Însa nu acest lucru îl vrea Domnul. Domnul vrea sa iubim din suflet pe fratele nostru, sa-i dam "buna ziua" din inima. Aceasta este într-adevar salutare, cealalta, obrazar si fatarnicie; cel care da în acest chip buna ziua si nu iubeste, mai mult Îl supara pe Dumnezeu decît Îl îmbuneaza. Dumnezeu cere de la noi dragoste curata, dragoste înradacinata adînc în sufletul nostru, nu dragostea aceasta pocita pe care adeseori o aratam oamenilor. Purtam pe buze numele dragostei, dar am stins puterea ei, iar aceasta este înca o dovada ca faradelegile noastre au pus stapînire pe noi, caci spune Hristos: ,,Din pricina înmultirii faradelegii, se va raci dragostea multora" (Matei 24:12). Si acestea le facem noi Crestinii, carora ni s-a poruncit sa nu ne mîniem, sa nu avem dusmani, iar daca avem dusmani, dusmania noastra sa tina numai o zi, caci s-a spus: ,,Soarele sa nu apuna peste mînia voastra!" (Efeseni 4:26). Noi însa nu ne marginim la atîta, ci tesem uneltiri unii împotriva altora, muscînd si nimicind prin vorbele si faptele noastre propriile noastre madulare, adica pe proprii nostri frati. Iar aceasta este curata nebunie"